A plecat dintre noi, după o lungă și grea suferință, poetul și prozatorul
GHEORGHE ZINCESCU
S-a născut la 4 septembrie 1946, în comuna Gheorghe Lazăr, județul Ialomița, și a urmat Facultatea de Mecanică a Universității Politehnica din Timișoara.
A debutat în literatură în anul 1980.
De-a lungul vremii a colaborat la numeroase reviste și publicații culturale, precum Convorbiri literare, Luceafărul, Orizont, Reflex, Semenicul, Flamura, Steaua, Libertatea (Serbia).
A publicat volumele: Arșița amiezii, povestiri (1981), Țara de foc, întâmplări și prundișuri, versuri, (1982), Platoșa de lumină, versuri (1984), Umbre amare/Traces ameres, poeme, (1994), Privind în soare, poeme, (1995), Crizanteme pentru Irene, nuvelă (1997), Iarna în rai, roman (2013) și Proprietăţi în paradis, roman (2013).
A fost prezent în volume colective și antologii: Prinos (1971); Cenaclul literar Semenicul (1974), Patria de lângă inimă (1977), Arc peste timp (1977), Atelier al cercurilor literare (1977), Întrebări la sfârşit de mileniu (1983), Flori lângă izvoare (1985), Oraşul cu poeţi (1995), Nichita, volum omagial Reşiţa (1996).
Opera sa a fost distinsă cu numeroase premii regionale și naționale.
Prin dispariția dintre noi a lui GHEORGHE ZINCESCU, personalitate importantă a culturii din partea de vest a țării, comunitatea literară reșițeană și cea timișoreană pierd un autor de valoare, un prieten devotat și un om de o mare elevație intelectuală.
