A plecat dintre noi poetul GHEORGHE AZAP
A plecat dintre noi, după o lungă și grea suferință, poetul
GHEORGHE AZAP
S-a născut la 26 iulie 1939, în Ticvaniu Mic, jud. Caraş-Severin.
A colaborat la numeroase publicații, precum „Caraş-Severinul literar şi artistic”, „Flamura”, „Timpul”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Drapelul roşu”, „Românialiterară”, „Semenicul”, „Steaua”, „Transilvania”, „Tribuna” ș.a.
Este autorul a numeroase volume de versuri, primite cu deosebită căldură, atât de critica literară, cât și de publicul larg: Maria — o caterincă zbuciumată, 1975; Bocceluţa cu plăpânde, 1977; Roxana, Roxana, Roxana, 1978; Eţetera, 1979; Cântece ştrengăreşti, 1981; Cuib’şorul nostru de nicicând, 1982; Ultimul exemplar, 1987; Vreo carte (Curriculum vitae), 1995; Tereremul ocarinei, 1995; Una sută de catrene drese-n damf de damigene. Pagini din viaţa mea cu popas lângă canea, 2001.
Este prezent în volumele colective și antologii de poezie: Vibraţii., 1971; La cota fierbinte, 1972; Uneori zborul: şapte poeţi tineri, 1973; Purtând în noi eterna Românie, 1975; Toată bucuria gliei, 1977. O mie şi una de poezii româneşti, 1997.
Creația sa a fost distinsă cu Premiul pentru poezie al Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România (1995), Diploma de excelenţă a Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România,1999; Premiul Opera Omnia, pentru întreaga operă al Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor, 2001.
Retras, încă din 1972 în satul natal, GHEORGHE AZAP a trăit cu o discreție exemplară într-un spațiu care a devenit, în timp, reperul fundamental al liricii sale plină de vitalitate, spectaculoasă și fermecătoare.
Prin dispariția poetului, comunitatea scriitoricească timișoreană, lirica românească de azi pierd una dintre cele mai autentice și mai originale voci,
Dumnezeu să îl odihnească în pace!
